joi, iunie 24

Sanzienele

Sarbatoarea Sanzienelor este strans legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, si imbina elemente crestine, pagane, dar si vrajitorie.
Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Ele erau considerate a fi niste femei frumoase, niste adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om.

Conform traditiei, Sanzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, impart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile casatorite, inmultesc animalele si pasarile, umplu de leac si miros florile si tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor.

Se mai spune ca dimineata, inainte de rasaritul soarelui, trebuie sa strangeti buchete de Sanziene, sa le impletiti in coronite si le aruncati pe acoperisul caselor. Daca va sta mai mult acolo, veti trai mai mult.

Sanziene sub perna

Mai mult, fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea premergatoare sarbatorii, in credinta ca, in acest fel isi vor visa ursitul. In unele zone, fetele isi faceau coronite din Sanziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate. Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care incepea.

Daca ele vor purta cununa in par sau in san (de fecioare sau tinere neveste), acestea vor deveni atragatoare si dragostoase. Inainte de rasaritul soarelui, fetele si flacaii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor.

Daca gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane, ursitul va fi om in varsta. In ajun de Sanziene, seara, se intalnesc fetele care vor sa se marite cu flacaii care doresc sa se insoare. Baietii fac ruguri, aprind faclii si le invartesc in sensul miscarii soarelui, strigand un descant.

In noaptea de Sanziene, femeile pornesc in plina noapte spre locuri stiute numai de ele pentru a aduna ierburi de leac si descantece. Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi se duc la biserica, cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatite de influentele negative ale Rusaliilor, un fel de zane rele ale padurilor.

Numai astfel, se zice, vor fi bune de leac. Insa obiceiurile nu se limiteaza doar la astea, luand in considerare ca fiecare zona are propriile obiceiuri.

La Multi Ani Sinziana!

2 comentarii:

Annemarie spunea...

Uof, trebuia sa spui de ieri despre traditiile astea, ca as fi cautat niste flori si niste vite sa le arunc pe coarne. Sau as fi dormit cu ele sub perna; "ele" adica florile, nu vitele:))

Butterfree spunea...

abia azi mi-am adus si eu aminte!