Despre amintiri si caini fara stapan...

Una din cele mai vechi amintiri ale mele se leaga de catei. Tin minte ca locuiam intr-un camin de familisti in Bucuresti si mama lucra in capatul celalalt al curtii. Si mai tin minte ca era o catea in curte care ma ingrozea si ma fascina in acelasi timp. Asta se intampla inainte de 89, cred ca aveam 2-3 ani si primul prieten, pe Dulcelu'.  La un moment dat ma jucam in curte, eu si prietenul meu si incercam sa-mi fac curaj sa merg sa o vizitez pe mama. Nu mai stiu exact in cat timp, cert este ca am fost provocata sa traversez curtea. Si nu exista mi-e frica, aveam ceva de dovedit. Asa ca mi-am luat inima in dinti si am pornit-o printre copaci,pe drumul care mi se parea mie mai scurt. La un moment dat am auzit un latrat scurt si am inlemnit. De mine se apropia cel mai mare caine din lume. Era cat mine de inalt, avea coltii cat mainile mele si latra mult mai tare decat as fi putut eu vreodata sa tip. Nu tin minte decat ca m-am lipit de un copac si am soptit: Laica, hai cutu! si cateaua m-a lins pe fata. A fost ziua cand mi-am infruntat cea mai mare teama de pana atunci si mi-am facut cea mai buna prietena.

Nu mai stiu exact care a fost finalul aventurii mele, nici ce a zis mama cand a vazut un copil mic si murdarel cu un caine cat el de mare alaturi, cert este ca acum cateva zile, citind articolul Silviei mi-am dat seama ca sunt total de acord cu ea. As participa si eu la mars daca as putea sa lipsesc de la munca. Cred cu tarie ca e o lasitate sa ucizi pe cineva mai slab ca tine iar eutanasia nu e o solutie in problema canilor fara stapan. Si mai cred cu tarie ca exista cel putin 2 fete in oricare poveste.

Catz

Stiu eu pe cineva care dupa ce a avazut videoclipul asta a decreteat: "Daca ar fi mai mari ca noi ne-ar stapani!" Eu tind sa cred ca exista cazuri cand marimea nu conteaza si ele stapanesc deja peste oamenii lor:)

de dat!

avem d'astia:

Sunt 6, 3 femele si 3 motanei, cu burtile rotunde de atata lapte si ochii albastri. mama lor e un fel de birmaneza, tac'su e un fel de Zburatorul, daca vreti, ideea e ca 4 chiar seamana cu mama, restul, seamana cu pisoi, adica sunt tigrati! deci:

cine mai doreste, cine mai pofteste...

cum mi-am petrecut sfarsitul de saptamana

Am avut cel mai ciudat week-end ever. Si totul a început cu faptul ca am decis sa rămîn in Ploiești week-endul asta ca sa am timp de invatat. Zis si facut. Vineri am invatat toata ziua si seara am iesit la o terasa unde ne-am intalnit cu bunii nostri prieteni(4 la numar) si, din vorba in vorba am ajuns de la intrebari ca: "si mai ai mult de invatat?" la propuneri indecente ca: " Ce-ar fi sa plecam in seara asta la mare?" Argumentul contra cu " Nu avem unde sta" a fost repede demontat de (si aici vine partea ciudata) " Dar de ce sa stam, plecam acum, facem o baie si ne intoarcem pana de dimineață". Acelasi raspuns ciudat au primit si cele cateva lamentari; " Eu maine muncesc" ( urmata de traditiolalul: " Lasa. Dormi si tu cu capul pe birou ca si asa sambata nu faceti mare chestie la munca") sau, "Eu maine la 8 tre sa fiu la țara ca vin muncitorii la casa" Am trecut si peste problema suntem 6 insi intr-o masina, cine ramane acasa, ca doar Loganul e spatios, intra lejer 4 oameni in spate. Si am plecat! Am facut baie in mare si ne-am intors in ceea ce au fost cele mai lungi ore din viata mea! In fine, asta se intampla vineri spre sambata. Dupa ce am dormit sambata toata ziua (cu mieunaturile aferente) duminica am iesit la o cafea cu aceeasi minunati prieteni, plus inca 2 pe care nu ii mai vazusem de cam multisor. si, din vorba in vorba, din poveste in poveste am ajuns la Sinaia, am mancat la Taverna Sarbului apoi am urcat la cota 1400 si am incercat sa urcam pe jos pana la 2000. Cum nu suntem nici unul dintre noi obisnuit cu efortul am sfarsit prin a urca cam un sfert din drum si a cobori injurand la vale!
All in all, week-endul asta am fost la munte si la mare si mai ramanea sa ajungem si in delta si ar fi fost tacamul complet! Ma intreb ce se va intampla saptamana viitoare!

Oracol

1. Ai o porecla?

Cand eram mica aveam, acum nu.

2. Unde locuiesti?

La Ploiesti, via Mizil, via Constanta. Acasa pt mine e acolo unde am treaba momentan;)

3. Ce inaltime ai?

1,70

4. Ai zi onomastica?

9 Septembrie. (as in 9/11)

5. Cu ce te ocupi?

Alta intrebare buna. Cu ce apuc si cu orice. V-am lamurit?

6. Ai frati sau surori?

O sora mai mica

7. Limba materna?

Romana - vorbesc si scriu ca un nativ. :)

8. Limbi vorbite?

Romana, engleza, franceza.

9. Colectii

Amintiri si tot felul de lucruri nefolositoare. Cand eram mica adunam cate o piatra din fiecare loc nou pe care il vizitam.

10. Numar la pantofi?

39-40.

11. Scoli absolvite

Universitatea Bucuresti, Litere CSRP
Universitatea Ovidius Constanta, Drept (si stang daca se poate)

12. Materia preferata

Au fost mai multe: in generala erau Romana si Engleza, in liceu Franceza, la Bucuresti Antropologia cu Ofrim si Comunicarea cu Dinu, la Cta - penalele cu Draghici).

13. Ce hobby-uri ai?

N-am. Citesc, scriu, ma uit la filme, merg la teatru, dar nu fac din nici unul un hobby.

14. Bani de buzunar?

Unde?

15. Dorinta?

Spun foarte des ca imi doresc o vila cu piscina si nu ma crede nimeni, in rest vreau sa pot face ce imi place.

16. Vise?

Visez ceea ce traiesc si cam uit pana dimineatza... cele pe care nu le uit apar pe blog:)

17. Numar norocos

9.

18. Ai vrea sa revezi ....

Copilaria. Dar asa, ca spectator in umbra.

19. Ai animale de casa?
La ploiesti am o pisi pe care o strig Pisoi, la constnta am un catel pe nume Snif, care este caniche si a carui mama era o bomba blonda sexy drept urmare el a iesit negru ca taciunele iar la Mizil am o pisica care fata multi pisoi asa ca, daca vreti si voi....

20. Sentimentul cel mai nepretuit?

Cred ca nu stiu... Adica nu cred sa existe sentimente preţuite in mod diferit..

21. Care a fost cea mai frumoasa zi din viata ta?

Pai cea mai frumoasa zi din viata mea au cam fost multe pana acum... de la zilele in care bateam maidanul de dimineatza pana seara, cele in care bateam Constanta pe jos cu El de mana, la cafele in balconul altuia cand de fapt trebuia sa fiu la scoala si nopti pierdute in Bucuresti si nopti la marginea padurii in fata focului. Cred ca zilele in care ai persoanele dragi langa tine sunt toate cele mai frumoase, iar pana acum nu cred ca mi-am petrecut vreo zi singura.

Mie leapşa asta mi-a adus a oracol asa ca o dau cui vrea s-o preia fara pretenţii şi alte amintiri.

Oda pentru Coana Mare

Citind blogul unei foste colege mi s-a făcut dintr-o dată dor să scriu. Pur si simplu mi s-a făcut dor să scriu despre lucruri reale, mai bine zis despre lucruri reale pentru mine, adică ancorate profund în realitatea mea înconjurătoare.
De exemplu să povestesc că de când am pisoi am întotdeauna ce face, că job încă nu mi-am găsit, că nu știu nici eu ce vreau de la viată, nici ea ce vrea de la mine.
În weekend am fost la Constanța! M-a chemat mama că a vrut să facă sfeștanie și avea nevoie de ajutor la curățenie.. Si m-am dus să mut mobilă cu tata și să șterg tone de praf, și am descoperit că treburile casnice sunt muuult mai amuzante în doi. Îmi pare rău de Mă-ta Mare care s-a ramolit de tot. În schimb acum observ că nu e deloc ușor să ții în spate o casă, să faci curățenie și mâncare cu zâmbetul pe buze, să hrănești animalele din curte și să ai grija de copii, întâi de ai tăi, apoi de ai lor. Si mamaia le făcea cândva demult pe toate astea. Si avea mereu casa plina și zâmbetul pe buze. E singurul om pe care îl cunosc capabil să bată smântâna până se face frișcă. Acum a îmbătrânit. Bine, să nu se înțeleagă greșit, Coana Mare are și defecte că doar d'aia ii zice lumea așa. Trebuie să muncești ceva să-ti meriți porecla asa că nimeni nu e perfect iar familia mea a fost dintotdeauna disfuncțională.
Când era în putere Coana Mare mă alerga pe stradă și când vedea că nu poate să mă prindă arunca cu papucii după mine.
Coana Mare a mers dintotdeauna cu picioarele goale prin curte și s-a spălat direct la cișmea cu săpun de casă și oțet.
Coana Mare făcea cei mai buni cartofi prăjiți pe care ii mâncam în fiecare seara de vara când mă lăsam cu greu mituita să intru în casă.
Coana Mare avea cea mai frumoasă gradina de flori de crăpau cațele din cartier de ciudă.
Coana Mare împletea uitându-se la televizor și făcea cipici și ilice demențiale.
Coana Mare m-a învățat să cos și să împletesc că poate îmi va folosi în viată.
Coana Mare e bunică-mea cea mai tânără la doar 79 de primăveri (de menționat ca bunica cealaltă are 89 de primăveri și o duce bine).
Pe Coana Mare am detestat-o toată copilăria și nu am vrut să dorm la ea... Acum îmi dau seama cat o dureau vorbele mele... De fapt acum îmi dau seama cat de dor îmi e de copilărie...

Prima Baita!

Ieri când am ajuns acasă m-a răzbit un miros fenomenal. Missy se băgase cu totul în farfuria de mâncare și mirosea.... hai sa zicem nu tocmai plăcut. Drept urmare am hotărât sa fac baie la pisoi. Știam din experientele trecute ca pisicilor nu le place apa deloc dar, având în vedere ca Pisoi se juca cu picăturile picate pe lângă el am zis ca e ok. Zis și făcut: pus apa în lighean, cautat prosop sa nu moara mâța de frig etc. Cât timp cautam eu prosop pisoi era deja urcat pe marginea ligheanului analizând situația de la înălțime. Recunosc ca nu a binevoit sa intre în lighean de una singura, dar și când a dat de apa calda s-a înmuiat toată... Ii plăcea, nu știa ce sa facă mai întâi, a tors tot timpul cat am clăbucit-o și, punctul culminant, în momentul în care am pus-o în chiuveta și am dar drumul la apa s-o clătesc, s-a lățit toată și s-a întors cu burta în sus. De unde deduc ca e plăcerea ei în viata. Ma rog, știam de când mi s-a urcat prima oara pe umăr ca nu e un pisoi în toate mintie lui de pisoi.
Când l-am scos din baie și a început sa tremure am zis ca poate vrea uscat cu uscătorul. WRONG! In viata mea nu am văzut un pisoi mai speriat și mai violent. A scuipat uscătorul, s-a zburlit tot și mi-a tras și mie niște zgârieturi de toată frumusețea. In rest, am hotărât ca dacă tot ii place sa facă baie vom face asta mai des si ca nu ne vom mai apropia cu uscătorul de pisoi.

obiceiuri cretine

In ultima vreme Miss Pisoi se trezește fix la 6 și apare la ușa dormitorului râcâind cu ghearele și miorlăind! Cu regret anunț ca, de obicei, la ora 6 dimineața, în aceasta casa se doarme, și tot cu regret anunț a nu sunt deloc o persoana draguță dimineața (în condițiile în care sunt trezita de miorlăituri sunt și mai puțin draguță). E un război al nervilor pe care sper sa-l câștig, altfel se lasă cu victime!
Alte chestii pe care le face Miss? Sare cu ghearele pe genunchii mei când stau la calculator, fără avertisment prealabil, se urca pe tastatura, doarme pe umărul meu ca orice papagal de pirat respectabil, îmi vânează mâinile în timp ce tastez sau mănânc ceva și e fascinata de scurgerea de la bucătărie de care se și agață cu ghearele în timp ce spăl vasele, se joaca cu cartofii, intra în găleata de gunoi și aleargă tot holul cu viteza ca apoi sa pună frână in litiera din baie. Pentru ultimul lucru, de obicei așteaptă sa se facă curat în baie.
 Si, pt a nu uita despre cine vorbim aici:

poze

Poze am promis, poze avem:

Aici ma joc Fifa, ca sa arat a pisoi precoc, pasionat de calculator si de stat in fata monitorului cand stapanii incearca sa vizioneze ceva, orice, nu conteaza, atata timp cat e in miscare.

Prim Plan Pisoi, Missy Pisoi!

pisoi

Mi-am luat pisoi inteligent şi cu personalitate. Deşi răspunde la "Hai pisoi!" şi nu la pis pis pis, în realitate este o pisicuţă pe numele ei Missy. Presupun că nu o să se înveţe să răspundă la Missy atâta timp cât eu ii zic hai pisoi şi nici nu cred că o să se oprească vreodată din atacat degetele mele care tastează. Bine cel puţin că i-am mutat domiciliul de pe tastatură că altfel scriam ceva atunci când îmi dădea voie dansa. Deci, familia mea are un nou membru: Missy, pisică tigrata la 6 săptămâni.
Promit poze când găsesc timp sa le dau jos de pe telefon.