Una din cele mai vechi amintiri ale mele se leaga de catei. Tin minte ca locuiam intr-un camin de familisti in Bucuresti si mama lucra in capatul celalalt al curtii. Si mai tin minte ca era o catea in curte care ma ingrozea si ma fascina in acelasi timp. Asta se intampla inainte de 89, cred ca aveam 2-3 ani si primul prieten, pe Dulcelu'. La un moment dat ma jucam in curte, eu si prietenul meu si incercam sa-mi fac curaj sa merg sa o vizitez pe mama. Nu mai stiu exact in cat timp, cert este ca am fost provocata sa traversez curtea. Si nu exista mi-e frica, aveam ceva de dovedit. Asa ca mi-am luat inima in dinti si am pornit-o printre copaci,pe drumul care mi se parea mie mai scurt. La un moment dat am auzit un latrat scurt si am inlemnit. De mine se apropia cel mai mare caine din lume. Era cat mine de inalt, avea coltii cat mainile mele si latra mult mai tare decat as fi putut eu vreodata sa tip. Nu tin minte decat ca m-am lipit de un copac si am soptit: Laica, hai cutu! si cateaua m-a lins pe fata. A fost ziua cand mi-am infruntat cea mai mare teama de pana atunci si mi-am facut cea mai buna prietena.
Nu mai stiu exact care a fost finalul aventurii mele, nici ce a zis mama cand a vazut un copil mic si murdarel cu un caine cat el de mare alaturi, cert este ca acum cateva zile, citind articolul Silviei mi-am dat seama ca sunt total de acord cu ea. As participa si eu la mars daca as putea sa lipsesc de la munca. Cred cu tarie ca e o lasitate sa ucizi pe cineva mai slab ca tine iar eutanasia nu e o solutie in problema canilor fara stapan. Si mai cred cu tarie ca exista cel putin 2 fete in oricare poveste.
Se afișează postările cu eticheta opc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta opc. Afișați toate postările
duminică, martie 6
miercuri, august 4
blacklist
La fel cum bancile au un sistem care le ajuta sa nu ia tzeapa, la fel si magazinele on line au un site care ii ajuta sa nu primeasca tzepe! Astfel, cei de la haipa.ro au alcatuit o lista cu cei care, din rautate sau pur si simplu neglijenta, comanda, apoi uita sa plateasca sau sa ridice coletul de la posta. Puteti verifica lista aici.
miercuri, iunie 2
joi, aprilie 8
paine si circ
De câtva timp se tot perinda pe mini-câmpul din fata gării de vest o grămadă de circuri, unele cu tarife mai mici, altele mai mari dar toate, şi credeţi-ma pe cuvânt, absolut toate îşi fac reclama cu boxele date la maxim prin oraş.
Ma rog, trecând peste acest inconvenient, eu chiar mi-as fi dorit sa vad elefanţi şi îmblânzitori de şerpi, dar 30 lei mi se pare o suma cam mare sa dau eu (nesalariata deocamdată) pe o pofta iscata asa, dintr-o data. In schimb, afişul cu " Joi, 8 aprilie, biletul 10 lei" m-a convins! Si ca sa nu merg singura, ca doar omul este animal de turma, mi-am sunat o prietena, care şi-a sunat o prietena şi asa mai departe. Nu ştiu exact cine pe cine a sunat, cert este ca m-am înfiinţat în fata casei de bilete cerând mandra: "10 bilete, va rog!" Deja îmi imaginam hipopotami şi elefanţi maiesutosi şi crocodili, neapărat crocodili. Cu aceasta ocazie mi-am adus aminte ca ultima data când am fost la circ eram copil şi ca m-au fascinat dresorii şi nu animalele. Ştiu şi acum ca acei oameni mi s-au părut cu adevărat puternici fiindcă erau în stare sa facă acele animale sa se mişte sau sa stea pe loc după bunul lor plac (ce sa spun, eram fascinata de putere de mica) şi ca mult timp după aia mi-am dorit sa fiu ca ei. Dar asta e alta poveste...
Pe la 6 fără un sfert aşteptam nerăbdătoare sa apară toată lumea. Era deja îmbulzeală la intrare! Dupa ce am împărţit biletele am intrat şi m-au apucat nervii! Având în vedere ca fusese promoţie idioţii au vândut mai multe bilete decât încăpeau oameni în amărâtul ala de cort! Astfel, părinţi, bunici pisici, şi mai ales copii cu vârste intre 2 şi 7 ani stăteau înghesuiti ca sardelele! Mi se pare absurd sa faci asa ceva. Ideea promoţiei de început e sa afle lumea de tine, sa-ţi faci clienţi, adică sa vorbească lumea frumos de tine, nu sa câştigi în prima zi cât pentru toată stagiunea! Whatever. De asemenea mi se pare stupid ca o mama de copil mic, care şi-a adus odrasla sa-ţi vadă maimuţoii, sa fie nevoita sa ţină copilul în picioare sau în brate 2 ore cât durează spectacolul. Acuma, eu recunosc ca îmi sare ţandăra repede dar, în locul mamelor prezente ma jur ca i-as fi lăsat pe organizatori cu plodul în brate! Am plecat după 15 minute, sigura ieşire fiind aceeaşi cu portiţa prin care organizatorii dădeau drumul puhoiului înăuntru! Iar m-am enervat când am văzut una din matahalele de la portiţă urlând după un copil (şi când zic copil ma refer aici la o odraslă de pana în 7 ani) care se presupunea ca intrase fără sa arate biletul deşi în fata matahalei stătea o mama de copil care încerca cu disperare sa-i explice boului ca avea ea şi biletul plodului! Am jurat ca nu mai calc în circ la cort, indiferent cât de tare mi-as dori sa vad animale si dresori! Ma păstrez pt Cirque du Soleil ca aia chiar merita banii!
Intr-o alta ordine de idei, într-o zi normala un bilet adulţi costa 30 lei pe băncuţă şi 40 lei la loja iar copiii pana în 14 ani plătesc 20 lei. Pe băncuţă înseamnă circa o palma de loc pe nişte bănci ca de stadion comunist, vechi şi putrezite iar loja este reprezentata de nişte scaune de plastic îndesate aproape de scena dar s-ar putea sa fiu eu rautacioasa!
Ma rog, trecând peste acest inconvenient, eu chiar mi-as fi dorit sa vad elefanţi şi îmblânzitori de şerpi, dar 30 lei mi se pare o suma cam mare sa dau eu (nesalariata deocamdată) pe o pofta iscata asa, dintr-o data. In schimb, afişul cu " Joi, 8 aprilie, biletul 10 lei" m-a convins! Si ca sa nu merg singura, ca doar omul este animal de turma, mi-am sunat o prietena, care şi-a sunat o prietena şi asa mai departe. Nu ştiu exact cine pe cine a sunat, cert este ca m-am înfiinţat în fata casei de bilete cerând mandra: "10 bilete, va rog!" Deja îmi imaginam hipopotami şi elefanţi maiesutosi şi crocodili, neapărat crocodili. Cu aceasta ocazie mi-am adus aminte ca ultima data când am fost la circ eram copil şi ca m-au fascinat dresorii şi nu animalele. Ştiu şi acum ca acei oameni mi s-au părut cu adevărat puternici fiindcă erau în stare sa facă acele animale sa se mişte sau sa stea pe loc după bunul lor plac (ce sa spun, eram fascinata de putere de mica) şi ca mult timp după aia mi-am dorit sa fiu ca ei. Dar asta e alta poveste...
Pe la 6 fără un sfert aşteptam nerăbdătoare sa apară toată lumea. Era deja îmbulzeală la intrare! Dupa ce am împărţit biletele am intrat şi m-au apucat nervii! Având în vedere ca fusese promoţie idioţii au vândut mai multe bilete decât încăpeau oameni în amărâtul ala de cort! Astfel, părinţi, bunici pisici, şi mai ales copii cu vârste intre 2 şi 7 ani stăteau înghesuiti ca sardelele! Mi se pare absurd sa faci asa ceva. Ideea promoţiei de început e sa afle lumea de tine, sa-ţi faci clienţi, adică sa vorbească lumea frumos de tine, nu sa câştigi în prima zi cât pentru toată stagiunea! Whatever. De asemenea mi se pare stupid ca o mama de copil mic, care şi-a adus odrasla sa-ţi vadă maimuţoii, sa fie nevoita sa ţină copilul în picioare sau în brate 2 ore cât durează spectacolul. Acuma, eu recunosc ca îmi sare ţandăra repede dar, în locul mamelor prezente ma jur ca i-as fi lăsat pe organizatori cu plodul în brate! Am plecat după 15 minute, sigura ieşire fiind aceeaşi cu portiţa prin care organizatorii dădeau drumul puhoiului înăuntru! Iar m-am enervat când am văzut una din matahalele de la portiţă urlând după un copil (şi când zic copil ma refer aici la o odraslă de pana în 7 ani) care se presupunea ca intrase fără sa arate biletul deşi în fata matahalei stătea o mama de copil care încerca cu disperare sa-i explice boului ca avea ea şi biletul plodului! Am jurat ca nu mai calc în circ la cort, indiferent cât de tare mi-as dori sa vad animale si dresori! Ma păstrez pt Cirque du Soleil ca aia chiar merita banii!
Intr-o alta ordine de idei, într-o zi normala un bilet adulţi costa 30 lei pe băncuţă şi 40 lei la loja iar copiii pana în 14 ani plătesc 20 lei. Pe băncuţă înseamnă circa o palma de loc pe nişte bănci ca de stadion comunist, vechi şi putrezite iar loja este reprezentata de nişte scaune de plastic îndesate aproape de scena dar s-ar putea sa fiu eu rautacioasa!
Etichete:
aberatii,
de prin lume adunate,
etica,
fucked up,
opc
marți, aprilie 14
„Întreprinderea de torturat bucureşteni”
Aşa era supranumită Întreprinderea de Transport Bucureşti (ITB) în anii ’80, din pricina condiţiilor înfiorătoare în care îşi ducea pasagerii. La un moment dat existau chiar şi angajaţi ai ITB-ului care împingeau lumea în mijloacele de transport în comun, ca să se închidă uşile, să nu mai cadă lumea de pe scări.
suna cunoscut... ce usor e acuma sa te urci in RATB impingand cu genunchiul... toata facultatea am mers cu 300 pana la universitate... il luam de la prima statie de la capat de linie si tot trebuiau sa treaca 2-3 autobuze pana gaseasm si eu un locsor cat de stramt sa intru in masina... 41 e la fel... sa incerci sa urci in tramvai la ora de varf e o adevarata aventura... asta ca sa trecem peste babe care te imping cu bastonul (sa urci mai repede ca nu are timp sa urce si ea) hoti de buzunare si oameni care put sau iti tusesc/stranuta in cap in functie de anotimp....traiasca capitala, traiasca Romania dodoloata....
joi, martie 19
salam si sobolan
un nene a gasit un soarece in salamul proaspat achizitionat... de ce?? pentru ca soarecele probabil se plimba prin umplutura pentru salam... din greseala... ar trebui ca zonele de genul asta sa fie semnalizate coerent si vizibil, ceva in genul: "PRIVATE PROPERTY! KEEP OUT!" nu de alta dar sa stie si soarecii pe unde pot sa se plimbe fara sa isi puna viata in pericol... poate au si ei familii, copii de hranit case de intretinut... probabil ca asta a fost un fel de accident de munca: pleaca tatal soarece de acsa pentru a face rost de cele necesare familiei, intre timp, seful de la firma unde lucreaza si soarecele (in cazul de fata, fabrica de salam) il trimite in deplasare pana la cazanul de carne... din cauza semnalizarii defectuoase, soarecele pica in cazan si este transformat in salam... in continuare cred cu tarie ca familia soarecelui ar putea da in judecata fabrica de salam pentru a cere daune morale pt moartea celui care intretine familia...
marți, februarie 24
billa and shit
urasc din principiu hypermarketurile... intotdeauna ajung sa cheltiu mai mult decat mi-am propus si sfarsesc prin a achizitiona lucruri de care nu am nevoie sau alimente care zac in frigider pana se strica...dar, alegerea de a merge la un hypermarket sau nu este una personala... marea mea problema e ca ar trebui sa poti cumpara in cunostinta de cauza... ce daca sfarsesc prin a cumpara pizza semipreparata cand eu aveam nevoie doar de tigari... macar sa stiu inainte de a ajunge la casa pretul corect...bineinteles ca nu se poate... fact: ieri m-am dus la billa sa-mi iau diverse... am cumparat printre altele o salata verde pe care am ales-o io cu mautza mea din sindurul stand cu salate disponibil... pretul afisat: 2,69 lei/buc... pret la casa: 4,67lei/bucata... explicatia: avem doua feluri de salata (una mica, 2,69 lei si una mare: 4,67 lei)... de ce? de ce exista un singur stand cu salata (toata la fel) in toata billa si ei vand doua tipuri de salata? de ce pretul afisat la raft este mai mic decat cel de la casa?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
