vineri, martie 9

Plimbarea de pranz

In sfarsit simt ca am putin timp sa scriu...Am niste draci... Nu cred ca voi fi vreodata in stare sa inteleg cum pot oamenii straini sa-si permita atat de multe. Ieri plimbam fata. prin fata se intelege fiica mea de 3 luni jumate. Deci... plimbam fata si din fata noastra venea un copilas de maxim 3 anisori chiuind de mama focului cu un bat in mana. Copilul, cum vede carutul alearga inspre noi... Apare si taticul/bunicul (nu ma pot decide in privinta asta)...
"hai tati sa vedem fratiorul" - baga capul in landou (eu ma oprisem ca doar nu era sa dau cu carutul peste copchil) "aaaa, e fetita, uite tati, surioara"
In timpul asta fi-mea dormea si plodul chiuia si tragea cu manutele de landou sa vada si el. Mai departe, ce face ditai omul matur? Isi ridica plodul sa bage si el capul in landou. Fi-mea se trezeste bineinteles, si se pune pe plans....
"hai sa mergem tati, vezi ce ai facut? Ai speriat fetita!"
Imi venea sa-i dau cu ceva in cap. In primul rand cum iti permiti tu, om in toata firea, care nu m-ai vazut vreodata in viata ta, sa bagi efectiv capul la mine in carut sa vezi ce am acolo? Apoi, pana mea, un copil de 3 ani nu se lasa sa alerge nesupravegheat cu un bat in mana ca poate cade si isi rupe gatul... si nu in ultimul rand, cu ce era vina copilului ca plange fi-mea? E vina idiotului care l-a ridicat, copilul habar n-avea cum trebuie sa se comporte si ce sa faca.
Asta si multe alte chestii la fel de interesante mi se intampla de 3 luni jumate incoace. Habar n-aveam ca dupa ce devii mamica vezi lumea cu totul altfel:)

Niciun comentariu: