Amintiri

Când eram mica, ma trezeam dimineaţa şi perna mirosea a parfumul mamei iar din bucătărie venea o mireasma îmbietoare de cafea şi tutun. E prima mea amintire adevărată. Apoi îmi amintesc cum am căzut cu fundul în lac în timp ce încercam sa pozez pt tata (prima încercare nereuşita de modeling), şi matzele din casa veche a naşei mele. Dupa care mi-o amintesc pe vaca de îngrijitoare de la grădiniţă care ne bătea dacă nu puteam sa adormim la prânz si poveştile bunica'mii spre a convinge odrasla sa mănânce. Si odrasla manca orice atâta vreme cât existau povesti de spus. Sa nu uitam de momentul când au adus-o pe sora'mea de la spital şi am ajuns la concluzia ca păpuşile mele sunt mai mari ca ea şi nici momentul când, cu "dărnicia" caracteristica am împărţit oreion tuturor copiilor de pe strada, sărind cu uşurinţa peste poarta încuiată strategic de ai mei. Cred ca aveam 3-4 ani când am fugit de acasă la matusi'mea care stătea la câteva străzi mai încolo şi care a sunat'o disperata pe mama. Mama nu mi-a făcut nimic, sau nu mai ţin eu minte, în schimb ţin minte ca de câte ori îmi lujeam juleam genunchii (si faceam asta cu o frecventa uimitoare) mama ma baga in cada si ma spala cu apa si sapun, timp in care odrasla urla de mama focului. Si multe alte trasnai, retinute doar pe jumate, sau fragmentat, dar cand vine vorba de copilarie, mi-o  amintesc copilăria, cu miros de cafea - aaaa, si mar copt pe plita iarna- tutun si parfumul mamei. voi?