Citind blogul unei foste colege mi s-a făcut dintr-o dată dor să scriu. Pur si simplu mi s-a făcut dor să scriu despre lucruri reale, mai bine zis despre lucruri reale pentru mine, adică ancorate profund în realitatea mea înconjurătoare.
De exemplu să povestesc că de când am pisoi am întotdeauna ce face, că job încă nu mi-am găsit, că nu știu nici eu ce vreau de la viată, nici ea ce vrea de la mine.
În weekend am fost la Constanța! M-a chemat mama că a vrut să facă sfeștanie și avea nevoie de ajutor la curățenie.. Si m-am dus să mut mobilă cu tata și să șterg tone de praf, și am descoperit că treburile casnice sunt muuult mai amuzante în doi. Îmi pare rău de Mă-ta Mare care s-a ramolit de tot. În schimb acum observ că nu e deloc ușor să ții în spate o casă, să faci curățenie și mâncare cu zâmbetul pe buze, să hrănești animalele din curte și să ai grija de copii, întâi de ai tăi, apoi de ai lor. Si mamaia le făcea cândva demult pe toate astea. Si avea mereu casa plina și zâmbetul pe buze. E singurul om pe care îl cunosc capabil să bată smântâna până se face frișcă. Acum a îmbătrânit. Bine, să nu se înțeleagă greșit, Coana Mare are și defecte că doar d'aia ii zice lumea așa. Trebuie să muncești ceva să-ti meriți porecla asa că nimeni nu e perfect iar familia mea a fost dintotdeauna disfuncțională.
Când era în putere Coana Mare mă alerga pe stradă și când vedea că nu poate să mă prindă arunca cu papucii după mine.
Coana Mare a mers dintotdeauna cu picioarele goale prin curte și s-a spălat direct la cișmea cu săpun de casă și oțet.
Coana Mare făcea cei mai buni cartofi prăjiți pe care ii mâncam în fiecare seara de vara când mă lăsam cu greu mituita să intru în casă.
Coana Mare avea cea mai frumoasă gradina de flori de crăpau cațele din cartier de ciudă.
Coana Mare împletea uitându-se la televizor și făcea cipici și ilice demențiale.
Coana Mare m-a învățat să cos și să împletesc că poate îmi va folosi în viată.
Coana Mare e bunică-mea cea mai tânără la doar 79 de primăveri (de menționat ca bunica cealaltă are 89 de primăveri și o duce bine).
Pe Coana Mare am detestat-o toată copilăria și nu am vrut să dorm la ea... Acum îmi dau seama cat o dureau vorbele mele... De fapt acum îmi dau seama cat de dor îmi e de copilărie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu